Un altfel de editorial. „Sa muncim sa nu renuntam niciodata!” medic rezident Andreea Nechita

De cele mai multe ori dam vina pe sisteme, nu avem timp sa ne mai intoarcem acasa odihniti pentru ca suntem preocupati in goana dupa ziua de maine. Sa fie bine spunem. Ne amagim mai intotdeauna ca facem ceea ce trebuie pentru a fi exemple vii in fata copiilor nostri sau cine le mai stie? Poate in fata propriului Ego.
Agitatia din jur ne absoarbe pas cu pas la fiecare ora, minut, secunda. Ne indreapta uneori catre gesturi pe care le consideram dintre cele mai utile. Si totusi nu vedem inutilul! Privim in jur si ne miram noi insine pana unde am ajuns. Evolutie in societatea data. Data de cine si la urma urmei, pe cine vrem sa imbatam cu apa? Si uite intervine un fapt. Acela ca suntem uneori utili iar in ultima perioada ne simtim nedreptatiti de catre regulile sistemului in care zi de zi convietuim! Lumea nemultumita, dorintele ei, de a face, de a avea, de a se ridica mai presus. Dar ne tine sa parcurgem acei pasi catre afirmare? Si daca da? Ce se intrevede in viziunea noastra despre a mai urca o treapta?
Ne aflam in perioada si cauza vremurilor in care multi romani parasesc Romania si locurile natale pentru un trai mai bun. Cum s-ar traduce, ce inseamna asta? Ca suntem o societate romaneasca in goana dupa bani, nemultumiti de condiitile care ni le ofera sistemul, ales mai mult sau mai putin de noi, de ei, de altii sau pura intamplare. Discutii si replici. Decizii si indecizii. Politicieni si oameni. Sisteme si bani. Intre bine si rau. Intotdeauna se cauta un vinovat. Dar oare? Daca vinovatul exista in noi? Atunci ce este de facut?
Dam vina pentru tot ceea ce se intampla acum la noi acasa – Romania – pe altii. Cine sunt altii daca nu noi? Politicienii in sus, economia in jos, sindicatele nemultumite, oamenii dezinteresati petrecand o parte din timp pe retelele de socializare si uite cum societatea arata din ce in ce mai bine. Insa totul doar in fotografii, hartii ca avem traditie, aprecieri si like-uri.
Totul porneste din vointa! Am intalnit un caz, care rastoarna si bate viata. Un film real, protagonist si mai real, dintre miile sau sutele de mii de cazuri de acasa. Din care am primit o lectie de viata. Nu sunt singurul care da clik dupa clik dimineata devreme, mohorat la cafea. Ca tot romanul, am intalnit lectia de viata a tinerei din Iasi care, in scaun cu rotile, a absolvit medicina. Am intalnit printre miile de medici romani, inca un medic simplu si demn. Nu am ramas indiferent! Nu m-am emotionat peste puterile mele! Si totusi ceva s-a miscat, dincolo de mine. Normal suntem oameni!
Andreea Nechita din Iasi ne-a demostrat la toti, ca intr-o lume in care goana dupa bani, putere, scindari, sisteme, mitinguri, vuvuzele, robor, pensii, piloane si nepiloane, de rang doi sau pilon de doi, se poate merge inainte, e acolo din scaunul cu rotile. O lectie de viata, o lectie de a ne deschide ochii si a-ti dori sa dai inainte! Eu unul asta mi-am propus. Inainte! Sa te gandesti ca afectiunea se poate agrava si totusi sa dai inainte! Prea departe gandul sa ma compar cu Andreea.
“Momentan nu m-am gândit să plec din România, chiar dacă știu că mi-ar fi mai simplu într-o țară mai organizată și mai puțîn furată. Încă simt că am o datorie morală pentru ai mei, orașul în care am studiat și viitorii pacienți” a raspuns, medicul rezident Andreea Nechita la cei douazeci si cinci de ani unui jurnalist.
Experienta aduce buna invatatura, iar munca inobileaza omul, dincolo de circumstante, dincolo de societati, dincolo de rang si dincolo de maniere! Cand am intrebat-o pe Andreea, ce mesaj are pentru oameni? A venit raspunsul: “Sa munceasca si sa nu renunte niciodata!”
Si uite asa, m-am regasit in vorbele lui Ion Creanga din amintiri: “Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la….” Iti multumim Andreea Nechita, pentru ca existi!

J.B.

Lasă un răspuns