Un altfel de editorial, „nimic nu ramane necioplit”

Cand iei dalta si ciocanul, trebuie sa te asiguri ca stii sa le tii cu propriile maini sau cel putin sa ai habar de eficienta lor. Nu de alta, dar se cionteste totul din mainile noastre si mereu dam vina pe ceilalti. O dalta prea ascutita poate sa genereze taieri in diferite domenii si ciocanul poate veni ca un supliment. Tabloul complet in societatea contemporana a zilelor noastre. Ciocanul poticnit de dalta, pentru ca este mult mai ascutita!
Curiozitatea ma impinge la gandul: “Daca un cetatean gaseste un ban pe jos, ce poate face si cum ar fi reactiile?” Pentru ca am intalnit pe cineva care, in in trecut, mi-a raspuns: “Eu daca gasesc un milion pe jos, ca un bun cetatean, achit intretinrea pentru o luna!” Responsabilizarea in timpurile noastre, poate fi o cauza diletanta dar si latura ascutita a daltei care vrem nu ne dorim, ea cioparteste. Pentru ca omul este satul de dantelarii, probabil din acest motiv, multi au parasit tara. De ciocan nu mai aducem in discutie, pentru nu a schimbat nimic si nu o sa se schimbe vreodata. Barosul tot ciocan mai mic ramane dar are coada mai groasa si poate fi tinut mult mai bine.
Si totusi in societatea moderna a zilelor noastre, mai toate zilele ne impiedecam de ciocane. Ca au coada sau nu, modernismul ne faciliteaza intentiile. Simplu, cand gandim mai putin, ar trebui sa ne gandim ca dalta deseori poate fi prea ascutita si ciocanul prea greu de dus inainte. Memoriile fiecaruia ar trebui sa ne duca cu gandul la Brancusi, mai apoi in timpurile cand secera a inlocuit dalta si a venit incrucisata peste ciocan. Cu toate acestea, cred ca in zilele de astazi, au ruginit de la ciocan pana la dalta si secera a murit de mult. Repetitia spunea cineva, de parca era o zicala cu talc, este mama invataturii. Repetitia in zilele noastre, duce catre un viitor care nu are sperante. Poticnit intr-o tableta, parca nu mai are eficienta, ca sa nu aduceti in discutie sensul de mers. Nu are putere sau cliku-rile sunt prea spulberate de iluzia salariilor marite, care sunt pe duca pentru ca au venit sporurile si au taiat din dalta tot ca un ciocan scapat peste picioare. Adica dau cu dalta si cand scap ciocanul din mana cand imi este mai drag – nu eu, altul – lumea este total nemultumita. Poate o vorba cu talc? Poate ne mai amagim! Ca betia cu apa potabila indulcita de vremuri. Ca or fi bune rele, ceva cu greutate apasa, pedala unor iluzii diletante care nu ajung in portofelele noastre, pentru ca majoritatea romanilor au cardurile propite in datoriile ingreunate. Eu nu am vazut roman impovarat, insa nici roman care mai stie sa zambeasca. De parca s-au gandit asa sa ne sclupteze zambetele cu barosul din lipsa daltei.
Creatia, romanului diletant cu ceas mare la mana si masina care nu se mai termina, dar bocetele sunt de jale pentru ca nu s-au mai vazut asa scumpiri in ultimii ani la combustibili. Ma duce cu gandul la fizica cuantica. Cred ca universul social s-a dilatat si diletantii urmaresc de pe maidan, un joc tacut de care nici ei nu sunt singuri ca l-au invatat pe deplin. Pentru ca asta e cand treci de la sah la monopol si nu ai habar cum sa arunci zarurile. Si ce mai monopol. Dai un ban si te imbeti cu apa. Ca o fi rece sau calda, nu mai conteaza. Pai de la atatea dalti, mai stie cineva cine e ciocanul sau care este diferenta intre baros si ciocan? Nu prea mai crede comunitatea.
Deci atunci cand altii se gandesc, este bine sa cizelam societatea, insa fara ciocan sau dalta.

J.B.

Lasă un răspuns