Un altfel de editorial, „totul la superlativ”

Balbaiala care ne caracterizeaza de cativa ani buni, totul made in Romania, ne trage mai aproape, cu gandul si fapta, de falimentul valorilor si cultului de personaliate. Si uite asa, natia praca nu mai are verticalitate de la o zi la cealalta. Valorile ne parasesc tara sperand la un trai mai bun. Modelele de la care ar trebui sa ne inspiram, revoca si dizloca o comunitate care se afla intr-o satre perpetua de transformare ca intr-un carusel ruginit, de faptul, ca nici investitorii nu se mai opresc la noi. Si totusi, pacat ca acest carusel al “groazei”, cand scoate lumea in strada, cand o trimit departe in mini vacante, ceva reconfortant ar gandi unii. Aer, natura, Predeal, Mare si Neagra desi e Albastra. La intoarcere tavalugul obisnuit de pe autostrazile Romaniei in care din ce in ce mai des se mai aprinde in mers, cate un vehicul.
Bune, rele, daca mai exista ceva rau trebuie sa existe si ceva bun. Dar unde? Omul a uitat de comunitate si comunitatea, care in trecut era o agora a valorilor, in prezent a devenit o agora a oamenilor care fac bani unul pe spatele celuilalt fara sa se mai gandeasca la comunitate si la suferintele celorlalti.
Vorbim in fiecare zi de bun simt, morala, simt civic, interes pentru comunitate din partea sutinatorilor care ne conduc, ca frunza batuta de vant in ultimii ani. Si asta pentru ca in Romania, nu mai ploua cu investitii si proiecte durabile. Cu toate acestea, pe alocuri, unde s-au derulat proicte de infrumusetare urbana, dezvoltare culturala, societate in care comunitatea se bucura la fiecare final de saptamana, participand la activitati. De acolo lipseste apa. Seva care pune in miscare totul.
Avem o tara la supelativ, apreciata de straini, mamaliga si sarmalutele traditionale si ospitalitatea romanului, tot la superlativ, care adeseori, se lasa mintit si prostit parca de norii furtunei si voalul defrisarilor. De la superlativ la defrisari si faptul ca salariile au ajuns ca o padure imbatranita in care ar putea fi facuta o reconfigurare de trasee, dar de unde asfalt, pentru ca tangoul a ajuns un dans demodat pentru societatea tanara! Adica circulatia banilor catre buzunarele noastre sa fie fluenta, ca intr-un curs de rau.
Si uite asa superlativul, ne acopera ca un voal viziunea asupra propriului sistem da valori pentru ca de aici plecasem. Avem sanatate, avem invatamant, avem justitie, avem sisteme cu toate acestea, consideram ca cel mai important aspect, este urmatorul: ne place sa privim la superlativ corabia cum se afunda, deseori fara sa facem nimic. Pentru ca, ne-a mai ramas de facut ceva? Avem raspunsuri in jurul nostru, viata chiar nu ne este monotona. Cineva spunea: “Imi doresc la bugetari, unde sa am un pachet de biscuiti si leafa sa curga lunar.”
Asta da superlativ! Sistemul de valori al omului modest.

J.B.

Lasă un răspuns