sursa foto: businessinsider.com

Un altfel de editorial. “Se pare ca nici puterile nu se pot pune cu natura!”

Probabil ca nu intamplator natura isi cere tributul. La interventia oamenilor asupra ei, aceasta s-a razvratit intr-o forma a normalitatii. E ca si cum, facand o paralela si trimitere la functionarea organismului nostru. Cand o forma din exterior afecteaza ceva, in functie de zona organica afectata, el reactioneaza. Organismul uman. Si ce ne face sa nu ne gandim la interventia omului? Dintre care, nu orisicare, e cel mai bun chirurg. Multi dintre noi, societatea zilelor noastre ne credem stapani. Si totusi sa nu uitam ca omul a inventat toporul. Chiar daca la inceput inceput a fost doar muchia, era evident ca avea sa fie inutilizabil pentru o perioada. Dar tot omul, el, a gandit-o! Ca are nevoie de ajutorul padurii, pentru a-si procura o coada la “instrumentul” distrugerii. Adica faci un bine, tu padure si ti se intoarce un mare rau. Ca si in evolutia omului. Cel putin legenda asa ar spune! O fi reala sau nu? Aceasta este realitatea zilelor noastre in care coada clasicului topor, a fost inlocuita cu drujba. Ca sa vezi ce poate face un motor, lant, combustibil si celelalte accesorii. Ne duc in punctul in care ne “minunam” astazi de atitudinea altora, atunci cand taie fara mila, „un petec de padure.” Pentru ca la ce paduri si fauna am avut, am ajuns mai rau ca un petec.
Si uite asa, pentru ca s-a implementat in mintea omului, la nivel declarativ pentru multi (ar fi dindicat sa fim sinceri cu noi insine) expresia: Nimic nu este intamplator!”
As dori sa rememorez incidentul de luna trecuta, petrecut la Asau. Unde un om a murit si ceilalti au fost raniti. Dar ce se intampla acolo? Fara a da vina pe cineva anume. Doar sa exemplificam, obiectul actiunilor de acolo. Exploatare forestiera sa fi fost. taierea copacilor si intr-o zi de sarbatoare, pentru ca erau Rusaliile, natura nu s-a odihnit ca in zi de sarbatoare, doar ca si-a facut putina dreptate. Adica, natura a facut un mic artificiu si a scos din rezervele ei, din timpul razboiului, un proiectil si nu ea a gresit. Interventia omului asupra proiectilului a produs victime. Inca o data ca nici natura umana nu iarta de cele mai multe ori. Ignoranta mentalitatii omului. Privind in ansamblu, parca ar fi fost un semnal. O atentionare. O confirmare. Omule mai opreste-te din taieri, ca ma doare.
Oare ce inima sa ai? Sa te bucuri de pe urma banilor castigati, cand stii ca desi faci un rau, care intr-un viitor apropiat, vrem sau nu vrem sa recunoastem, loveste asupra comunitatii oricum. Si nu conteaza unde. Ploaia, care nu a mai putut fi oprita din ultimele zile, a lovit din nou. Cu furie? Cu ura? Ca o razbunare? Daca fac referinta la un act identic, ca forma de manifestare a naturii in fata actiunii omului. Adica ce vina au locuitorii din comunitatea bacauana, pozitionata pe latitudinea si longitudinea orasului Slanic Moldova, cand puhoaiele au revarsat? Sau ce vina au oamenii incercati de sute de viituri pe Valea Muntelui in Neamt? Nu tu protectia naturii, a padurii. Din contra, oameni nevinovati, au cazut prada, in fata puhoiului care au adus peste casele oamenilor, aluviuni, pietroaie, arbori taiati si lasati de izbeliste, pentru sunt buni numai acei care concureaza la normele stas. Masini acoperite cu mal. oameni izolati si salvati din podurile caselor. Bietele animale ramase fara grai. Si totusi ne mai numim oameni.
Dorim sau nu? Consecintele si vina, ne apartine prin atitudine. De parca noi ce am putea face? Ecologizare, lectii de bun simt cu oameni care se gandesc numai la bani dar mai putini la semenii lor? Si uite asa sta treaba cu natura, care in parametrii normalitatii chiar nu are nici o vina! Poate a varsat si ea o lacrima, dar lacrima a lovit in comunitati.
Vedem cum oamenii sufera in jurul nostru. Ne este teama de furia dezlantuita a naturii si tot nu incetam. Nu mai vorbim de “puhoaiele” mentalitatilor care au utilizat cel mai subtil nivel de cunoastere pentru a imbuna natura umana prin dorinta necesitatii de a avea bani si forma iluziei.
Ca Romania a fost transata forestier, este o alta poveste. Un alt editorial. Insa raman oamenii, care cu bune si cu rele, unii se zbat, altii se straduiesc si incearca sa dea inainte desi fara vina lor, ajung victimele unei naturi machiavelnice si avida de putere. Pentru ca puterea, este o dorinta si din pacate, deseori acea dorinta de a te imbogati din orice.
Cineva din presa nationala, intr-o emisiune televizata, astazi facea referinta la ploaia torentiala care s-a abatut desupra Bucurestiului, de la inceperea festivitatii la Ambasada Statelor Unite. Si a spus: “Se pare ca nici puterile nu se pot pune cu natura!” Are dreptate. Ei bine, daca nici puterile in cele din urma nu se pot pune cu natura. Atunci de ce omul distruge arealul si frumusetea dar mai ales, stabilitatea conferita de natura. In cazul de fata, padurea.
Si cum tot omul a inventat roata! Iata ca roata a inceput sa se invarta, cu parere de rau pentru suferinta oamenilor, loviti de furia apelor involburate.

J.B.

Lasă un răspuns