sursa foto: Hot News

Un altfel de editorial. Fara apa

Gandul ca m-am trezit in a 6-a zi fara un strop de apa, m-a determinat sa imi schimb tabietul si sa ma adaptez ca ceilalti cetateni din comunitate, la un alt stil de viata! Daca as fi stat la casa si aveam fantana cu apa in capatul gradinii, lucrurile din mentalul meu si sunt convins ca si din mentalitatea altora ne-ar fi facut mai bine . Si totusi, comunitatea bacauana s-a detasat de acele zile in care confortul psihic era la el acasa, cat de cat, asa cum se putea. Si asta datorita unei defectiuni, repetate, parca cu intentie ai spune, daca nu am sti cu totii cum stau aspectele din Romania zilelor noastre, in care orice este posibil, sub privirile ignorante ale altora si care deseori se fac ca ii intereseaza. Proba de foc, ne-a adus fiecaruia un stres si disconfort total. O comunitate cu trairi emotionale total nepotrivite pentru un nou inceput profesional de fiecare zi, in care omul nespalat este framantat de gandul ca se simte “murdar”. Oricat de nemultumiti am fi, sa iti bei cafeaua in fiecare dimineata alaturi de oamenii care isi alimenteaza bidoanele cu apa menajera pentru a avea diminetile mai usoare, asa s-a ajuns, atunci cand incompetenta isi lasa amprenta de-a lungul anilor, din generatie in generatie.
Vinovati suntem noi, dincolo de autoritati, care in modul lor egoist de gandire si actiune, s-au debarasat in timp de tot ceea ce inseamna preocupare pentru comunitate. Cu mentiunea, daca omul de la locul potrivit, in timpul potrivit, isi facea treaba pentru care a fost investit, vorbim de generatii de primari si responsabili direct implicati cu mentinerea unei bune functionari a magistralei de apa si cei 60 de km prin care apa “defileaza” pana la robinetele noastre, erau monitorizate, reevaluate si reconsolidate, nu mai ajungeam sa traim zilele acestea murdare. Daca se preocupau si aveau ideea unei mentenante, pentru ca problema furnizarii cu apa este majora de cativa ani buni in municipiul Bacau, poate lucrurile anului 2018 si secolul tehnologiei moderne stateau mult mai bine.
Bine spuneau strabunii nostrii: “Paza buna trece primejdia rea!” In Romania ultimilor ani, se pare ca, paza rea, face ca sociatatea, comunitatea, sa reactioneze intr-un mod al normalitatii – proteste, injuraturi si defaimari – impuse de un sistem care se schimba din 4 in 4 ani si care deseori lasa treaba neterminata, la mantuiala si grijile in mana sortii. Si cum in ultimii ani soarta nu prea a fost alaturi de comunitatea bacauana si de romani in general, stresul acumulat in cele 6 zile fara apa, aduce omul intr-un punct al saturatiei, care in viziune si forma de manifestare este absolut normala.
Cand mergi pe strada si devii atent la vecinii tai de cartier, posomorati, ingandurati, cu bidoanele in mana si cum stau cu rabdare la umplerea bidoanelor, parca iti vine sa o iei razna. In ce societate traim? Incotro se duc darile noastre care merg catre bugete? Unde se indreapta o societate, pe care o lasi fara elementul vital numit APA? Intr-o directie buna? Nicidecum! Si atunci, orice psiholog specialist ar spune: “Frustrarea conduce catre un comportament al normalitatii anormale, conform legii contradictiei. Dar care normalitate, poate iesi oricand de sub cliseiele unor norme de convietuire intr-o comunitate, societate, impusa!”
In cele din urma, nu avem ce face. Trebuie sa redescoperim responsabilitatea din fiecare individ in parte. Sa invatam sa ne adaptam chiar si atunci cand situatiile din jur, independente de vointa noastra, ne aduc in punctul celor 6 zile fara apa. Si sa asteptam promisiunea, ca dupa cele 48 de ore, se va reumple usor magistrala cu apa si ca viata isi va reveni la normalitate, intr-o societate cu totul anormala gestionata de altii care se cred justificati de normali prin atitudinea lor! Si in acelasi timp, sa speram, ca acest aspect ne-a mai ramas, speranta din fiecare dimineata, ca atunci cand coboram cu bidoanele goale, nu va fi o noua defectiune tehnica mascata de vremurile in care am ajuns sa traim.
Felicitari celor care isi fac treaba ca de fiecare data si isi fac datoria fata de comunitate. Sentimentele lor pentru ca sunt tot oameni pentru ca si ei resimt lipsa apei, pentru ca suntem oameni, este vorba despre ISU Bacau, care verifica si sunt aproape de comunitate dar si celorlalti oameni care mai mult sau mai putin, incerca sa faca ceva, pentru fiecare dintre noi.
Cum ai putea defini starea de indignare, atunci ca te stii nespalat de 6 zile si cauti solutii pe care altii, nu le-au cautat 29 de ani? Pentru simplul motiv sau cine le mai stie? Daca au avut interes sau nu? Nimeni nu stie. Insa in cazul de fata se pare ca nu. Si pentru unii ca ei comunitatea, conteaza dor din 4 in 4 ani.

J.B.

Lasă un răspuns